Exploatarea “moştenirii” lăsate de minele de cărbune care generau pe vremuri atât de multă poluare reprezintă o evoluţie importantă pentru sectorul energiilor curate din Olanda. „Dacă ţinem cont de încălzirea globală şi de majorarea preţurilor la energie, nu avem cum să stăm cu mâinile încrucişate. Am dovedit că o iniaţiativă locală poate furniza o soluţie pentru energia sustenabilă. Mai mult, conceptul nostru poate fi adaptat la toate vechile zone miniere de pe Glob”, a spus Riet de Wit, consilierul oraşului Heerlen, unde se află noua centrală geotermală.

Mai mult în Adevărul.

The Trans-Mediterranean Renewable Energy Cooperation (TREC) is an initiative of The Club of Rome, the Hamburg Climate Protection Foundation and the National Energy Research Center of Jordan (NERC) in the field of renewable forms of energy.

Since it was founded in 2003, it has developed the DESERTEC Concept for energy, water and climate security in EUrope, the Middle East and North Africa (EU-MENA), promoting cooperation between countries of the sun-belt and the technology belt. Now TREC is making this concept a reality in cooperation with people in politics, industry and the world of finance.

Euro-Supergrid with a EU-MENA-Connection:
Sketch of possible infrastructure for a sustainable supply of
power to EUrope, the Middle East and North Africa (EU-MENA).

The DESERTEC Concept of TREC is to boost the generation of electricity and desalinated water by solar thermal power plants and wind turbines in MENA and to transmit the clean electrical power via High Voltage Direct Current (HVDC) transmission lines throughout those areas and as from 2020 (with overall just 10-15% transmission losses) to Europe.

The technologies that are needed to realise the DESERTEC concept are already developed and some of them have been in use for decades. Several studies by the German Aerospace Center (DLR) confirm the viability and usefulness of realising this concept very soon.

Sit web: trecers.net

Astfel, întrebarea “ce ne facem cu dioxidul de carbon?” rămâne de actualitate şi probabil va mai rămâne un timp de acum încolo. O soluţie este depozitarea acestuia în pământ, metoda numită şi sechestrarea carbonului. Dar cum ar fi să folosim aceasta tehnica într-un mod inedit: utilizarea dioxidul de carbon în centralele geotermale, depozitându-l in acelasi timp? Un cercetator american consideră că e posibil.

În mod obişnuit, centralele geotermale funcţioneaza pe un principiu simplu: apa este pompata în pământ şi absoarbe energia acestuia. La întoarcerea la suprafaţă , aceasta pune în mişcare niste turbine care produc electricitate.

O idee trăznită

Utilizarea dioxidului de carbon în loc de apa ar creşte eficienţa centralelor geotermale, arată un studiu făcut de Kastern Pruess de la Laboratorul Lawrence Berkley din SUA. Calculele teoretice ale lui Pruess au arătat ca energia produsă s-ar mări cu cel puţin jumătate, iar metoda ne-ar scapa în acelaşi timp de problematicul dioxid de carbon.

Apa poate purta mult mai multă caldură decât dioxidul de carbon, dar acesta măreşte randamentul deoarece se mişcă mai uşor prin instalaţii. Putem compara dioxidul de carbon cu apa în acelasi mod în care am compara “apa cu mierea”, este de parere Pruess. “Este mult mai puţin vâscos.”

Si tocmai de aceea este nevoie de mai putina energie pentru a pompa gazul prin centrala geotermala. In plus, deoarece dioxidul de carbon cald care iese din put este mai putin dens comparativ cu cel care intra se asigura un flux continuu de gaz, fara nevoia unei pompari.

Singurul dezavantaj este “scurgerea” gazului in rocile din jur, dar si acesta poate fi privit din alt punct de vedere: scapam de dioxidul de carbon prin depozitarea in pamant. “Initial am crezut ca este cea mai traznita idee pe care am auzit-o”, a spus el. “Dar cu cat am cercetat-o mai mult, cu atat mi-a placut mai mult.”

Să scăpăm de carbon

Testele de sechestrare a carbonului efectuate in Marea de Nord si Algeria au implicat depozitarea in pamant a aproximativ un milion de tone de carbon. Aceasta cantitate este produsul secundar anual al unei centrale cu carbune mici, de 150 MW. Dar cuplata cu o centrala geotermala, acelasi gaz de sera ar fi depozitat in sol si ar genera 50 MW.

Pruess a pornit de la premisa ca o cantitate de dioxid de carbon identica cu apa pierduta intr-o centrala geotermala s-ar scurge in roci. Testele chimice ulterioare vor dovedi daca se intampla chiar asa, deoarece nu este sigur ca dioxidul de carbon de inalta presiune se comporta la fel cu apa la trecerea prin rocile subterane.

Totusi, desi ideea este inovativa, carbonul ar putea scapa din inchisoarea sa subterana, este de parere Robert Pine, expert in energia hidrotermala la Camborne School of Mines din Marea Britanie. “Toate proiectele de sechestrarea carbonului cunoscute de mine se folosesc de foste puturi de petrol sau gaz”, a declarat el, “care functioneaza ca niste capcane geologice.”

Este improbabil ca dioxidul de carbon sa scape din puturi, dar zonele utilizate pentru centralele geotermale contin roci fragmentate, iar gazul de sera poate scapa in exterior. “Utilizarea unor terenuri petroliere ar putea fi mai buna, dar deoarece [puturile] nu sunt prea calde, ar trebui sa se mearga foarte adanc pentru caldura.”

Sursa: ro.altermedia.info

După mai mulţi ani de planificări, construcţiile încep chiar după Congresul General al Bisericii Episcopale, unde s-a votat o nouă politică privind ecologia. Biserica va încerca să reducă “utilizarea de energie prin conservare şi eficienţă marită, [precum] şi prin îinlocuirea consumului de combustibili fosili cu energie obţinută din resurse regenerabile”, citează comunicatul din noua legislaţie a Bisericii.

Cu ajutorul căldurii din pământ

Mulţumită noului sistem, seminarul va reduce emisiile de carbon cu un maxim de 1400 de tone anual. De asemenea, amplasarea unor turnuri de răcire direct pe acoperiş nu mai este necesară, iar integritatea arhitecturală a campusului – o oază de clădiri în stil neogotic, situate în mijlocul cartierului Chelsea – se pastrează.

Pompele termice geotermale utilizează temperatura constantă a pământului, care este mai ridicată decât temperatura din timpul iernii şi mai scazută decât cea din timpul verii. Un fluid face transferul de caldură între sol şi încăpere, iar căldura verii poate fi utilizată pentru încălzirea apei.

Sistemele geotermale sunt uşor de întreţinut şi au un impact minim asupra mediului. Datorită oportunităţilor create de noul sistem, cheltuielile cu construirea sa se vor amortiza în doar nouă ani – o perioadă de timp infimă pe lângă cei aproape 200 de ani de activitate a seminarului. Peste doar un deceniu, instituţia va înregistra o scădere netă în costurile de întreţinere.

Douăzeci şi două de puţuri

Un număr de 22 de puţuri subterane vor împânzi zona din vecinătatea campusului, a explicat Yetsuh Frank, arhitectul proiectului. Acestea vor avea o adâncime de aproximativ 460 de metri şi se vor folosi de geologia subteranului newyorkez.

“Proiectul asigura că [acest] campus construit pentru a rezista timpului va continua să îşi ofere serviciile de-a lungul timpului ce va veni”, a declarat Ewing “Trebuie să muncim la fel de mult pentru conservarea mediului înconjurător ca şi pentru salvarea clădirilor istorice ale seminarului nostru.”

Sursa: Altermedia

Utilizarea directa

Rezervoarele geotermale, care se gasesc la cativa kilometri in adancul scoartei terestre, pot fi folosite pentru incalzire directa, aplicatii ce poarta numele de utilizare directa a energiei geotermale. Oamenii au folosit izvoarele calde inca de acum cateva mii de ani, pentru furnizarea apei de imbaiere sau gatit. Astazi, apa izvoarelor este captata si utilizata in statiunile balneare.

In sistemele moderne, se construiesc fantani in rezervoarele geotermale si se obtine un flux continuu de apa fierbinte. Apa este adusa la suprafata printr-un sistem mecanic, iar un alt ansamblu o reintroduce in put dupa racire, sau o evacueaza la suprafata.

Aplicatiile caldurii geotermale sunt foarte variate. Ele includ incalzirea locuintelor (individual sau chiar a unor intregi orase), cresterea plantelor in sere, uscarea recoltelor, incalzirea apei in crescatorii de pesti, precum si in unele procese industriale, cum este pasteurizarea laptelui.
Pompe termice

Primii trei metri ai scoartei terestre au o temperatura constanta de 10°-16°C. Precum intr-o pestera, temperatura aceasta e putin mai ridicata decat a aerului din timpul iernii si mai scazuta decat a aerului vara. Pompele geotermale se folosesc de aceasta proprietate pentru a incalzi si raci cladirile.

Pompele termice geotermale sunt compuse din trei parti: unitatea de schimb de caldura cu solul, pompa termica propriu-zisa si sistemul de alimentare cu aer. Unitatea de schimb este un ansamblu de tevi aranjate in spirala, ingropat in partea superioara a scoartei terestre in apropierea cladirilor. Un fluid – de regula apa sau o solutie de apa si antigel – circula prin tevi si absoarbe sau cedeaza caldura solului.

Iarna, pompa transmite caldura acumulata de fluid in cadrul sistemului de alimentare cu aer. Vara, procesul este inversat, iar caldura eliminata din interiorul cladirii poate fi folosita la incalzirea apei, constituind o sursa gratuita de apa calda.

Asemenea utilaje folosesc mult mai putina energie comparativ cu sistemele clasice de incalzire si sunt mult mai eficiente pentru racirea locuintelor. Pe langa faptul ca economisesc energie si bani, ele reduc poluarea.

Generarea de electricitate

Energia geotermala are un potential urias pentru producerea de electricitate. Aproape 8000 MW sunt produsi de-a lungul mapamondului. Tenhologia de azi utilizeaza resursele hidrotermale, dar, in viitor, poate vom putea folosi caldura continuta in adancul scoartei terestre in roci uscate, sau chiar cea din magma.

In ziua de azi exista doua tipuri de uzine electrice geotermale: binare si pe baza de aburi.

Uzinele pe baza de aburi folosesc apa la temperaturi foarte mari – mai mult de 182 °C. Aburul e obtinut dintr-o sursa directa sau prin depresurizarea si vaporizarea apei fierbinti. Vaporii pun in functiune turbinele si genereaza electricitate. Nu exista emisii toxice semnificative, iar urmele de dioxid de carbon, dioxid de azot si sulf care apar sunt de 50 de ori mai mici decat in uzinele ce utilizeaza combustibili fosili. Energia produsa astfel costa aproximativ 4-6 centi/KWh.

.

Uzinele binare utilizeaza apa la temperaturi mai mici, intre 107 si 182 °C. Apa fierbinte isi cedeaza energia termica unui fluid secundar, cu punct de fierbere scazut – cel mai adesea se utilizeaza hidrocarburi inferioare precum izobutanul sau izopentanul -, cu ajutorul unui sistem de schimb al caldurii. Fluidul secundar se evapora si pune in miscare turbinele, iar apoi e condensat si readus intr-un rezervor. Deoarece uzinele binare se bazeaza pe un ciclu intern, nu exista nici un fel de emisii. Electricitatea produsa astfel costa de la 5 pana la 8 centi per KWh. Ele sunt mai des intalnite decat cele pe baza de aburi.

Desi uzinele geotermale se aseamana destul de mult cu uzinele traditionale, ele prezinta si dificultati speciale: gaze si minerale necondensabile in fluidul utilizat, utilizarea de hidrocarburi, absenta apei de racire utilizata in condensare.

Ce putem face in Europa

Se poate estima ca pana in anul 2030-2050, noile tehnologii din domeniul energiei geotermale vor permite o productie semnificativa de electricitate in multe tari care nu sunt considerate azi ca avand resurse geotermale importante.

Europa, per total, va putea produce pana la 10-20% din cererea energetica astfel, cifra comparabila cu capacitatea centralelor nucleare existente. Un studiu facut de Shell sugereaza ca exploatarea celor mai mari resurse geotermale de pe continent poate echivala programul nuclear actual (40-80 GW).

Sursa: AlterMedia

Deoarece la o anumita adancime temperatura pamantului ramane relativ constanta pe tot parcursul anului, sistemul Geoexchange este mai eficient in comparatie cu pompele de caldura cu aerul si nu mai necesita folosirea incalzitorului cu rezistenta electrica in perioadele de inghet. Sistemele Geoexchange furnizeaza in majoritatea cazurilor si apa calda menajera.
Sistemele Geoexchange sunt in general de 2,5 – 4 ori mai eficiente in comparatie cu incalzitoarele cu rezistenta electrica si incalzitoarele de apa, si, in plus, nefiind cu ardere, nu produc poluare in cladire sau in atmosfera.
Deoarece nu exista unitate exterioara (asa cum au pompele de caldura cu sursa aer sau aparatele de aer conditionat), sistemele Geoexchange necesita cheltuieli mici de intretinere.

Ce este si cum functioneaza un sistem HVAC Geoexchange?

Geoexchange este o tehnologie care utilizeaza ca sursa pentru sistemul de incalzire, ventilatie si racire al cladirilor (sistemul HVAC – heat, ventilation, air conditioning) energia termica a Pamantului. Pentru a concentra sursa naturala si pentru a obtine agentul de incalzire si racire al cladirii la parametrii doriti se foloseste suplimentar o mica cantitate de energie electrica.
Proprietarii cladirilor dotate cu sistemul de climatizare Geoexchange – incalzire, ventilatie, racire – se bucura de un nivel ridicat al confortului, de o temperatura interioara optima atat vara cat si in cele mai friguroase ierni, in conditiile unor costuri de operare foarte scazute. Sistemul Geoexchange furnizeaza de asemenea si apa calda menajera.
Sistemele de climatizare Geoexchange au la baza un principiu diferit fata de sistemele cunoscute formate din cazan cu arzator + un sistem de aer conditionat, de exemplu chiller. Arzatoarele clasice furnizeaza caldura prin arderea de combustibil, cel mai frecvent gaz metan, propan sau pacura, pe cand sistemele Geoexchange elimina combustia chimica. Ele colecteaza iarna caldura naturala a Pamantului, de exemplu printr-o retea de conducte, o bucla instalata fie in pamant, fie intr-un bazin sau lac. Fluidul care circula prin bucla transporta caldura in casa. Partea de interior a sistemelor Geoexchange utilizeaza un circuit frigorific inchis care include un schimbator de caldura si un compresor electric ce realizeaza procesele de evaporare si de comprimare a vaporilor (similar cu principiul de functionare al frigiderului), pentru a concentra energia Pamantului si a o transmite in interiorul cladirii unui fluid secundar aflat la o temperatura mai ridicata. Acesta poate fi, de exemplu, aerul care prin ventilatoare si tubulaturi de aer, distribuie caldura in diferite camere.
In timpul verii, pentru a raci cladirea, se utilizeaza un procedeu inversat. Excesul de caldura este scos din casa, transmis catre bucla si apoi este absorbit de catre Pamant. Acelasi sistem Geoexchange furnizeaza temperatura joasa in acelasi fel in care un frigider isi pastreaza interiorul sau rece si anume prin scoaterea din interior a caldurii, adica prin absorbtia caldurii.
Sistemele Geoexchange pot fi instalate in interiorul cladirii deoarece nu este necesar schimbul de caldura cu aerul din exterior, iar prezenta lor nu deranjeaza deoarece sunt deosebit de silentioase. Intregul ansamblu Geoexchange este compact si se instaleaza in mod uzual in pivnita sau in pod / mansarda; iar in cazul unei case mai mici, echipamentul are dimensiuni foarte reduse si se poate monta in plafonul fals al unei camere. Instalarea la interior prezinta avantajul unei bune protectii a echipamentului fata de intemperii.
Sistemele Geoexchange lucreaza diferit fata de o pompa conventionala de caldura care foloseste aerul din exterior ca sursa de caldura sau de racire. Sistemele Geoexchange nu trebuie sa lucreze in forta (ceea ce inseamna folosirea a mai putina energie) deoarece deplaseaza caldura de la o sursa a carei temperatura este moderata. Temperatura solului sau a apei la cativa metri sub suprafata Pamantului ramane relativ constanta pe parcursul anului, chiar si atunci cand temperatura exterioara are mari fluctuatii la schimbarea anotimpurilor. La o adancime de aproximativ 1,80m, temperatura solului in majoritatea regiunilor lumii ramane constanta intre 7 si 21 grade Celsius . Din aceasta cauza apa extrasa din pamant este rece chiar si in cele mai calduroase zile din vara. Pe timp de vara, solul relativ rece absoarbe cu usurinta excesul de caldura dintr-o locuinta si mult mai rapid decat aerul exterior, pamantul incalzindu-se de la soare cu mult mai incet decat aerul atmosferic.
Iarna, pamantul furnizeaza o bariera aerului rece datorita energiei solare absorbite. Pe timp de iarna, deci, este cu mult mai usor sa captam caldura din sol deoarece temperatura medie a acestuia la o adancime de peste 15 metri este de 10 grade Celsius, fata de temperatura aerului atmosferic care are valori negative. Din acest motiv, prin folosirea sistemului Geoexchange se obtine fara dificultate in interiorul cladirii o temperatura confortabila chiar si in cazul unui sezon extrem de friguros.
Studiile arata ca aproximativ 70% din energia folosita la sistemele Geoexchange de incalzire este preluata din sol.

Producerea apei calde
Sistemele Geoexchange pot furniza in intregime sau partial necesarul de apa calda sanitara.
O solutie economica de obtinere a apei calde consta in adaugarea la o unitate Geoexchange numita pompa geotermica a unui desupraincalzitor (vezi figura alaturata). Desupraincalzitorul este un mic schimbator de caldura care foloseste vaporii supraincalziti din iesirea compresorului pompei geotermice pentru a incalzi apa. Aceasta apa fierbinte circula apoi prin conducte catre rezervorul de apa calda al cladirii.
Vara, cand sistemul Geoexchange lucreaza ca modul de racire, desupraincalzitorul foloseste doar excesul de caldura care, altfel, ar fi fost eliminat in pamant prin bucla exterioara. Pe timp de vara, atunci cand unitatea Geoexchange functioneaza aproape continuu, obtinerea apei calde nu costa nimic. In cazul in care, insa, sistemul functioneaza putin sau deloc (de exemplu primavara sau toamna), desupraincalzitorul nu produce suficient agent incalzitor, ceea ce face necesara montearea suplimentara a unui incalzitor conventional de apa pentru a acoperi necesarul de apa calda sanitara.
Se observa ca sistemele Geoexchange au o tripa capabilitate prin furnizare de aer cald, aer rece si apa calda dupa nevoi.

Conectarea la pamant
Bucla sistemului Geoexchange este ingropata in pamant si are rolul de a extrage din sol caldura pe timp de iarna si, respectiv, de a rejecta caldura in sol pe timp de vara. Bucla este confectionata dintr-un material foarte rezistent din punct de vedere mecanic care permite totodata si transmiterea eficienta a caldurii (este foarte important ca schimbul de caldura dintre pamant si fluidul din bucla sa nu fie franat). In general tevile din care se confectioneaza buclele sunt fabricate din polietilena de inalta densitate. Cand sunt necesare imbinari de tevi, acestea se fac prin topire la cald (termofuziune); prin acest procedeu imbinarile devin extreme de rezistente. Buclele sunt in general garantate pentru 50 de ani. Fluidul din bucla este apa sau o solutie antigel sigura din punct de vedere ecologic (in buclele inchise).
Un alt tip de Sistem Geoexchange este cel care utilizeaza tevi din cupru instalate in pamant. Cand agentul de racire este pompat prin bucla, caldura este transferata direct prin cupru in pamant.
Pentru a obtine cele mai bune rezultate, instalarea tevilor este incredintata unei echipe specializate care aplica procedurile IGSHPA (Asociatia Internationala pentru Pompe de Caldura cu Sursa Pamant). Atat proiectantii sistemelor Geoexchange, cat si instalatorii acestor sisteme sunt certificati de catre IGSHIPA sau de alte autoritati recunoscute.
Lungimea buclei depinde de diversi factori: configuratia aleasa; cantitatile de caldura si de frig necesare cladirii; conditiile din sol; conditiile de clima; configuratia terenului. Cladirile mari necesita bucle mai mari fata de cele din cladirile cu dimensiuni mai reduse. Cladirile situate in zone cu temperaturi extreme necesita in general bucle mai mari. Analiza sistemului, a eficientei lui, calculul pierderilor / castigului de caldura trebuiesc facuta inaintea instalarii buclei.

Tipuri de bucle
Majoritatea buclelor utilizate la cladiri rezidentiale sunt instalate orizontal sau vertical in pamant, sau sunt scufundate in apa unui elesteu sau lac. In majoritatea cazurilor, fluidul circula prin bucle intr-un sistem inchis, dar se pot folosi si sisteme deschise in cazul in care conditiile locale o permit. Fiecare tip de bucle prezinta avantaje si dezavantaje.

Bucla orizontala inchisa
Aceasta configuratie este cea mai putin costisitoare si se aplica atunci cand suprafata detinuta este destul de mare, iar solul permite usor saparea santurilor. Procedeul consta din saparea in paralel a santurilor la o adancime de 90 – 180 cm sub nivelul solului, urmata de intinderea tevilor din plastic in santuri si acoperirea cu pamant a acestora fara a le deteriora. Fluidul circula prin tevi in sistem inchis. Un sistem orizontal inchis are 120 – 180 m lungime pentru o tona capacitate frig, adica 35 – 52 metri pentru 1 Kw. Tevile se pot incolaci in forme serpuitoare pentru a folosi santuri mai scurte, astfel ca se poate folosi un teren cu o suprafata mai mica, dar, in acest caz, este necesara o cantitate mai mare de teava. Buclele orizontale sunt mai usor de instalat cand cladirea este in constructie, dar se pot instala si dupa finalizarea cladirii cu minimum de deranj pentru locatari.

Bucla verticala inchisa
Acest tip de bucle este ideal pentru cladirile care au un spatiu mic pentru curte, in care buclele orizontale nu incap, cand solul in apropierea suprafetei este pietros sau cand se doreste o mai mica distrugere a peluzei.
Constructorii practica gauri verticale in pamant la o adancime de 45 – 135 m. Fiecare gaura contine o singura bucla din teava prevazuta cu un terminal in forma de U la baza (la fundul gaurii). Dupa ce teava este introdusa in gaura verticala, aceasta se umple cu pamant sau cu un tip special de ciment. Fiecare bucla verticala este apoi conectata la o bucla orizontala, care este de asemenea instalata sub pamant. Bucla orizontala conduce apoi fluidul intr-un punct de racord al sistemului Geoexchange. Instalarea buclelor verticale este in general mai costisitoare, dar necesita mai putina teava fata de buclele orizontale.
Daca cladirea este situata in apropierea unui lac, a unei baltia sau a unui elesteu, montarea buclelor in apa este cel mai economic sistem. Fluidul circula prin tevi de polietilena, identice cu tevile ingropate in pamant. Expertii Geoexchange recomanda folosirea buclelor scufundate in apa numai in cazul in care nivelul cel mai mic al apei nu scade de-a lungul anului sub minimum 180 – 240 cm, astfel incat sa se asigure permanent o capacitate optima de transfer al caldurii.
De curand, tehnologia “buclei inchise scufundate” are o varianta alternativa care foloseste in locul buclelor de teava imersate, un schimbator metalic de caldura scufundat vertical sub nivelul de inghet al lacului, la minimum 50 de centimetri deasupra fundului lacului.

Bucla deschisa
Aceasta configuratie este folosita cu eficienta daca apa din sol este in cantitate mare. Sistemul cu bucla deschisa este cel mai ieftin si cel mai simplu de instalat. In acest tip de sistem, apa dintr-un foraj pus in legatura cu straturile freatice ale pamantului este pompata in cladire, unde cedeaza caldura la o pompa de caldura. Dupa ce paraseste cladirea, apa este pompata inapoi in straturile freatice ale pamantului printr-un al doilea put – numit put de restitutie – amplasat la o distanta adecvata fata de primul. In cazul in care se opteaza pentru un sistem cu bucla deschisa, se consulta in prealabil autoritatile locale. De cele mai multe ori un numar dat de foraje de apa pot deservi comunitati de case si atunci bucla deschisa contine un rezervor tampon a carui capacitate este dependenta de debitele exploatabile ale panzelor freatice locale.
Forajele de apa verticale, numite si puturi in sistem turbionar ce au un diametru de 18 cm si o adancime de pana la 450 m pot fi folosite ca puturi de extractie si restitutie in acelasi timp. In acest caz, apa este extrasa de la baza forajului, apoi circulata catre schimbatorul de caldura al pompei de caldura dupa care este redata partii superioare a coloanei de apa. In mod obisnuit, putul furnizeaza si apa potabila. Totusi, apa din pamant trebuie sa fie din abundenta iar viteza de curgere a straturilor semnificativa pentru ca sistemul sa functioneze optim. In cazul in care temperatura apei din put creste sau scade prea mult, apa de restitutie poate fi “purjata” de la sistem pentru a permite apei din panzele freatice ale pamantului sa restabileasca temperatura apei extrase la valoarea normala de operare. Conditiile de evacuare a apei de restitutie variaza in functie de locatie dar, de obicei, nu sunt foarte restrictive intrucat cantitatile sunt relativ mici in raport cu volumul panzelor freatice iar in procesul Geoexchange apa nu este contaminata chimic sau biologic.